Romeo și Julieta n-au murit. . .

Shakespeare ne-a păcălit

Zice un spectator avizat despre un spectacol dansant  🙂

Da, cred că sunt un spectator avizat să povestesc despre Spectacolul Anual al Encanto Dance Academy. Și cred asta pentru că, din cele 9 spectacole anuale desfășurate până acum de Encanto, am participat la 7 ca dansator amator (foarte amator!), iar acum ca simplu spectator. Știu ce se întâmplă în culise, apoi pe scenă și iată, anul ăsta am aflat spectacolul din sală.

Ce mi-a placut și am apreciat:

Scenariul și scenografia Continue reading “Romeo și Julieta n-au murit. . .”

Latin cruise – cu bune și fără rele (2)

Un oraș plutitor

N-am văzut eu tot mapamondul, dar am probat câteva țări europene cu cazare, mâncare și plimbare. Dar ce-am văzut pe vasul de croazieră Costa Favolosa m-a uimit în cel mai plăcut mod: eleganță, curățenie, servicii complete și impecabile, decență și o organizare ireproșabilă. Aici totul merge uns – de la îmbarcarea ordonată și calmă până la cabina curată, spațioasă și amabilitatea personalului. Poate n-o fi cel mai mare vapor, dar pentru mine (am urcat doar pe o șalupă) a părut imens: 11 nivele, vreo 15 lifturi, 2 recepții, un cazino cât un teren de fotbal, sală de teatru, săli de sport și spa, locuri de joacă, zeci de restaurante, magazine, baruri și cluburi – toate cu denumiri specifice și luminate a giorno.  Iar cireașa de pe tort, un bar pentru fumători 🙂 Mă sfârteca gândul că voi tremura cu țigara-n mână, în bătaia vântului din pupă, de vreo 15 ori pe zi. N-a fost Continue reading “Latin cruise – cu bune și fără rele (2)”

Latin cruise – cu bune și fără rele (1)

Scriu rândurile astea pentru cine vrea să știe cum e un sejur pe un vas de croazieră. Și pentru cine vrea să știe cum e un festival latino pe Mediterana, adică pentru ”sectanții” salseros. Mulți dintre voi ați fost la festivaluri si congrese latino (salsa, bachata, kizomba), deci știți desfășurarea lor. Iar aici, acțiunea s-a întâmplat asemănător. Doar că toți am dansat plutind pe apă…

Totul a început

când am aflat despre Latin Cruise, în toamna anului trecut. Imi doream o astfel de escapadă și e bine să știți că la așa ceva trebuie să vă înscrieți din timp – cateva luni înainte. Mai multe școli de dans din Italia, printr-o agentie de turism (Isola Bianca) organizează astfel de croaziere anual, primăvara. Din România ne-am înscris 4 nebuni de la Salsa Encanto Constanța. De ce nebuni? Pentru că am trecut prin peripeții ca să ajungem acolo și să revenim acasă: trebuie să ai ceva bani din timp pentru rezervări, să călătorești mult, repede, cu toate mijloacele de transport, să ai bagaj mic pentru zbor low-cost, dar destul de mare cât să-ți ajungă 5 zile pe o climă incertă. Să ai încălțări de dans, dar și de excursii, de piscină. După Continue reading “Latin cruise – cu bune și fără rele (1)”

De ce nu vin bărbații la dans?

Statistic vorbind, iată lista principalelor motive:

Primul și cel mai evident răspuns e ”pentru că nu știu să danseze” – dacă doar asta-i problema, se remediază în câteva luni de cursuri de dans. Acolo toată lumea începe de la același nivel (zero).

Al doilea răspuns ca frecvență e ”se tem că o să arăte ridicol” – cum epoca disco, aia în care ne scălâmbăiam toți în fel și chip, a trecut și a revenit moda dansurilor în pereche, dați-mi voie domnilor să vă asigur că un bărbat care dansează cu o femeie poate fi oricum, numai ridicol nu.

”Bărbații care dansează par gay” – unu la mână: bărbații nu fac aceleași mișcări de dans ca femeile, nu vi se va cere să dați din șolduri și nici să ”zburați” mânuțele grațios prin aer. Rolul bărbatului în social dance este să conducă (mai zic odată: SĂ CONDUCĂ) și să pună în valoare partenera. Doi la mână: un bărbat care ține în brațe o femeie n-are cum să arăte gay.

”Am două picioare stângi” – am mai abordat subiectul ăsta într-un articol precedent (căci e valabil și la femei) – dovada faptului că NU ai două picioare stângi este faptul că ai învățat să mergi, treabă pe care o execuți cu succes zilnic. Ce e mersul? Pas, pas, pas, pas. Stângul, dreptul, stângul, dreptul. Și dansul e fix același lucru, doar că pe muzică.

”N-am ureche muzicală” – de obicei concluzia asta o trag cei care au încercat să cânte (măcar în duș) și le-a ieșit un răget de fiară înjunghiată, dar e o mare diferență între a auzi corect sunetele și a le reproduce. Noi, la dans, îți cerem doar să auzi și-n plus o să te învățăm cum să asculți învălmășeala aia de instrumente numită muzică astfel încât să-i prinzi ritmul.

”N-am parteneră” – îți găsim noi în doi timpi și trei mișcări mai ales că numărul fetelor care dansează e mai mare decât al băieților. În plus, frumusețea dansului social este că poți să dansezi cu oricine. În dansul social nu există coregrafii, bărbatul (leaderul) își conduce partenera (follower) într-o succesiune de pași și figuri după bunul lui plac. O să poți dansa cu vecina de la bloc, cu bunica, cu colega de serviciu, cu ”bunăciunea” pe care ai zărit-o la terasă (și care, ce să vezi, se dovedește a fi colegă cu tine la cursurile de dans) dar și cu fetele de la București, Cluj, Buzău… Paris, Berlin, Budapesta. DANSUL e un limbaj universal.

”N-am timp” – eh, cine are? În zilele noastre dacă spui că ai timp, lumea te cataloghează drept leneș, dar una e să nu mai ai timp pentru că mergi la dans, alta e să n-ai timp să mergi la dans. În plus DANSUL e considerat activitatea fizică cea mai destresantă și vine la pachet cu un consum de circa 370 kcal pe oră… sună bine nu? Un curs de salsa = o șaorma cu de toate :-))))

Articol preluat de pe blogul Paso Adelante

Concurs Latin Fever – etapa I, ediția 2017

Uno…

Prima etapă a concursului Latin Fever Cup, ediția 2017, a avut loc la Călărași sâmbătă, 25 martie și a fost un real succes. Organizatorii speră ca acest concurs să devină o tradiție în România, ceea ce ne dorim și noi, toți salseros. Pentru că acest concurs este dedicat cu precădere cursanților de la toate nivelurile, încurajând mai ales începătorii și intermediarii. Regulamentul concursului are grijă să încadreze concurenții la nivelul corect/adecvat, în funcție de evoluția la concurs a fiecărei perechi.

Categoriile de concurs sunt cele prezentate mai jos și la această etapă s-au înscris:
– 13 perechi la Categoria Jack & Jill
– 10 perechi la Categoria Salsa Free-Style
– 11 perechi la Categoria Bachata Free-Style
–  6 perechi la Categoria Salsa Coregrafie

Cu un total de 40 de perechi în această etapă, Latin Fever devine UNIC pentru un concurs latino în România! În condițiile în care, din cauza timpului scurt de implementare, s-au înscris doar 4 școli, din 4 orașe: Dance Feelings (Calarași), Salsa Mi Vida (Mangalia), Deco Dance (București) și Encanto Dance Academy  (Constanța).

Cine au fost câștigătorii? – toți competitorii prezenți! pentru că au dansat Continue reading “Concurs Latin Fever – etapa I, ediția 2017”

Concursul, în general. Latin Fever Cup, în special. . .

Aceste rânduri sunt dedicate acelor salseros care în urmă cu 2-3 ani (ori 2-3 luni) se împiedicau și de umbra lor, iar acum participă sau vor participa la concurs de dans. Bravo lor!

Concursul este o etapă în viața de salseros pe care poți alege să o parcurgi sau s-o ocolești. Ai fost la cursuri, ai învățat pași, scheme, mișcări, îndoiri, răsuciri și ai făcut cu mâinile și picioarele tale niște chestii cum nu credeai vreodată c-ai să poți. Ai fost la party-uri și ai dansat. De față cu toți, adică nu doar singur, în sufrageria ta. Te-ai expus privirilor simpatice sau antipatice, la început ai crezut c-o să crăpi de jenă, îți cam tremurau picioarele și-ai fi vrut să te strecori discret printr-o crăpatură din podea. Ghinion, podeaua n-are crăpături, iar tu, timid și stângaci, ai reușit să treci și de faza asta cu expunerea în public. Măcar ”spectatorii” erau dansatori latino, deci te-au înțeles.

După uno dos tres…

Continue reading “Concursul, în general. Latin Fever Cup, în special. . .”

Cine-i cel mai bun? Nu la suflet, la dans. . .

Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai bun…? Că doar sala de dans e plină de oglinzi în care ne admiram  🙂

Evaluare?

Oare câți dintre noi știu și vor să se (auto)evalueze corect? În general, în multiplele aspecte ale vieții, dar mai ales în dans, ca salseros? Că despre asta e vorba aici și acum: evaluarea și aprecierea nivelului și stilului de dans latino. Încă de la primele ore de curs – când majoritatea cursanților au două picioare stângi, motiv pentru care câteva luni bune se încurcă stânga cu dreapta și invers – ne uităm timizi în oglinzile sălii, apoi cu coada ochiului în jur și ne comparăm cu ceilalți. Cică nu-i benefic să te compari cu alții, dar cine se poate abține?!

Continue reading “Cine-i cel mai bun? Nu la suflet, la dans. . .”

Encanto, Măruță și salata de boeuf. . .

Există vreo legătura între Encanto Dance Academy (EDA) și salata de boeuf? Normal că da! Ca orice entitate vie, și Encanto mănâncă, iar uneori, cand rămâne fără jucarii, se-apucă de gătit. De ce salată de boeuf? Pentru că pariu și pentru că Măruță.

Pe niște căi secrete, încurcate, dar fericite, Salsa Encanto – cu trupa Seniors – a fost invitată La Măruță. Desigur, în emisiunea asta se întâmplă o sumedenie de lucruri, iar când obosește de atâtea ”știri incendiare”, se întâmplă chiar lucruri bune – adica apar invitați interesanți care au ce arăta. Urmând această logică, Seniorii de la Encanto au ajuns La Măruță într-o mare formă artistică și-o mare vervă umoristică. Pentru că ei nu sunt doar buni la dans, dar sunt și buni de gură 🙂

Continue reading “Encanto, Măruță și salata de boeuf. . .”

8 Reasons He Won’t Ask You for a Second Dance

Ladies… so you think you had a super fun dance with a great dancer.  But you wonder why he never asks you for a second dance.  Most guys won’t tell you why, but here are some common reasons…

  1. FINGER SQUEEZING
    Unfortunately, leaders are subject to the dreaded “finger squeeze” by women supporting their weight and balance by squeezing their partner’s fingers like they’re milking a cow.  If you’re a finger squeezer, you’re a potential source of injury for your partner.  Make it a priority to improve your balance and
    own your steps to avoid benching him.  Injured men means fewer dances for the rest of us and we don’t want that!

Continue reading “8 Reasons He Won’t Ask You for a Second Dance”

Cutia Pandorei – între vis şi realitate

Spectacolul anual Encanto Dance Academy – 2016 – s-a încheiat. Am lăsat să treacă 48 de ore ca să se odihnească oasele, să se relaxeze muşchii şi să se limpezească emoţiile. Acum pot să-mi dau cu părerea “la rece”.

Visul unor oameni

Ce mi-a plăcut:

  • Că după 8 ani de Encanto şi după 6 spectacole la Teatrul Oleg Danovski, o mâna de oameni (Lavinia G., Lavinia T., Iannis, Elena, Maria) păstoriţi cu vorbă bună şi mână forte de către Vlad şi Mihaela – toţi îşi menţin aceeaşi energie şi dăruire în a crea, a antrena, a concepe şi a realiza. Spectacol, dans, muzică, frumuseţe, încântare. Cu o răbdare incredibilă, toţi explică paşii, arată cum e corect sau greşit, râd din suflet când reuşesc şi pot zâmbi amabil când ceva nu merge…
  • Că Encanto este unul din puţinele locuri unde pasiunea depăşeşte cu mult interesul. Într-o lume în care totul se rezumă la bani şi avantaje, evenimentele acestei şcoli sunt dincolo de orice socoteli mercantile. Primează reuşita, calitatea, frumosul, dansul în sine, distracţia, satisfacţiile artistice şi emoţionale.
  • Fidelizarea cursanţilor şi loialitatea acestora faţă de şcoală. Am auzit voci care ziceau că acest spectacol se face pentru reclamă. De-ar fi aşa, nimic rău în asta. Dar nu-i deloc aşa. Pentru că banii cheltuiţi într-o seară pe chiria sălii, pe costumaţii şi cheltuieli auxiliare ar ajunge cu prisosinţă să-şi facă publicitate un an întreg prin alte mijloace media. Dar, nu! Acest spectacol este făcut pentru cursanţii amatori, 100%. Profesioniştii oricum au competiţiile lor, nu stau ei într-un spectacol local. Spectatorii pot merge oricând la alt gen de distracţii. Dar acest spectacol este dedicat special şi total cursanţilor. Aici ei sunt cei mai importanţi, sunt apreciaţi şi valorizaţi prin simpla lor prezenţă, indiferent de nivel.
  • Seriozitatea! Aia cu care noi toţi am fost antrenaţi. Si aia cu care noi am învăţat (cât am putut de bine) să fim competenţi pe scenă şi disciplinaţi în spatele scenei. Seriozitatea cu care ne-am antrenat 4-5 săptămâni, fiecare gândind în sinea lui “n-o să reuşesc, e prea dificil, nu-mi iese foarte bine, am să mă împiedic” – să-mi zică mie măcar un cursant că n-a gândit măcar o dată aşa… Dar fiecare din noi a continuat până la aplauzele finale. Nu pentru a deveni vedete! E o naivitate să crezi că după o oră te mai ţine minte cineva, simplu dansator din peste o sută. Ci din mult drag pentru dans şi mult respect pentru traineri.
  • Toleranţa! Numai cei care au participat la un spectacol Encanto ştiu cât de toleranţi sunt Vlad, Mihaela şi staff-ul lor. Câtă răbdare au cu fiecare în parte, câte ifose suportă uneori, câte scuze puerile, câte întrebări la care au mereu răspunsuri. Sunt inepuizabili – fizic şi psihic. Tu ai venit acasă obosit de la un antrenament de o oră? Gândeşte-te că Ei ne antrenează zilnic 3-4 ore, lucrând cu zeci de adulţi şi copii. Majoritatea dintre noi nepricepuţi, că de-aia venim la curs, ca să pricepem. Majoritatea obosiţi şi gălăgioşi, unii prea mici, alţii prea mari. Eu sunt una dintre ei şi recunosc, uneori îmi vine să-i bat pe toţi din jur – că nu-s atenţi, că vorbesc prea mult sau prea tare, că întârzie, că…diverse. Dar trainerii sunt calmi, competenţi, răbdători şi mereu zâmbitori. Probabil au un strop de extasy în ADN, altfel nu-mi explic.
  • Creativitatea. Crede vreun naiv că e puţin lucru să concepi o poveste, să-i pui pe toţi “actorii” în ea, să aşezi totul în scenă cu lumini, sunete, roluri, intrări-ieşiri, momente, accente, muzici şi COREGRAFII? Numai recapitulând mental tot efortul şi mă ia capu’… Şi să faci toate astea fără a fi de specialitate! Doar pentru că ai pasiune, inteligenţă şi respect pentru cursanţi.

Altfel spus, cele 2 ore de spectacol au în spate alte mii de ore de muncă. Muncă de creaţie şi munca cu oameni diverşi şi dificili. Munca de organizare ca totul să iasă foarte bine. Şi mai ales, muncă neplătită cu bani! Plătită doar cu satisfacţia unei uriaşe creaţii. Pentru că noi toţi – la capitolul dans – suntem creaţia lor, a trainerilor Encanto.

Realitatea din teren

Ce nu mi-a plăcut:

  • Că sunetistul a dormit în bocanci. La repetiţii i-a explicat Vlad ca la grădiniţă cum să facă, ce, când, unde. Că sunetistul a fost neatent, sau incompetent, sau ambele, habar n-am. Dar ştiu că au existat nişte timpi morţi între dansuri, pentru că el uita să apese pe un buton. Atât! Şi uite-aşa, visul de perfecţiune se transformă într-o realitate de coşmar doar pentru că un nene e uşor depăşit de viteza acţiunii şi se mişcă ardeleneşte.
  • Comentariul din public. De la jumătatea primului act până la jumătatea celui de-al doilea act am stat în sala de spectacol, printre spectatori, ca să văd reacţia lor. Au aplaudat după fiecare dans şi asta poate fi destul de obositor pentru ei. Probabil că le-a plăcut, că doar nu-i obliga nimeni s-o facă. Super, erau încântaţi de ceea ce vedeau. Şi cu 5 minute înainte de a pleca în culise am auzit un singur comentariu negativ, dar a fost suficient ca să mă oftic. Pe rândul din spatele meu, un tip îi spunea altuia: “tipa aia cu rochie înflorată e total în plus. A mai fost într-un dans şi-n ăla s-a încurcat non-stop. Iar după ce că dansează aiurea, s-a mai îmbrăcat şi ca la aprozar ca să strice tot” – să mai zică cineva că bărbaţii nu-s atenţi la detalii…

Eu nu ştiu cine a avut rochie înflorată, dar ştiu că atunci când faci parte dintr-o grupă, respecţi regulile grupei. Şi când Vlad spune de zeci de ori la curs cum să se îmbrace fiecare grupă, respecţi asta! Pentru că nu e spectacolul tău, ci al unei şcoli întregi. Iar dacă vrei să ieşi în evidenţă, fă-o prin competenţă, eleganţă şi graţie, nicidecum prin epatanţă şchioapă. Nu ştii coregrafia? Ok, nu urca pe scenă, că mai sunt alţi 139 de oameni şi nu se observă lipsa ta. Ştii coregrafia dar nu eşti sigur de o fază din ea? Ok, dansezi mai în spate, să nu-i faci de râs pe toţi. Iar tu, pentru că te doare la bască de cum te prezinţi, poţi strica într-un minut munca de luni a altor oameni. Ei nu merită asta, iar tu nu meriţi aplauze alături de colegii tăi. Dacă vrei să urci pe scenă, atunci fă un efort! Ba chiar mult efort. Pentru că acest spectacol anual chiar dacă pare (doar) o distracţie, e ceva făcut cu seriozitate şi simţ de răspundere.

Hai că mă opresc aici, că (iar) m-am enervat…
Una peste alta, spectacolul Cutia Pandorei a fost aproape perfect. Unii spectatori şopteau că e mai reuşit decât precedentul. Iar asta e bine. Înseamnă că Encanto evoluează 🙂

Faza haioasă a serii de spectacol: la repetiţii, când Vlad striga din rărunchi la nenea cu luminile (ca să-l audă ăla la distanţă) dând indicaţii când să aprindă şi când să stingă, rosteşte răspicat: “vreau întuneric pe scenă, iar la momentul X, vreau 3 cercuri de lumină în locurile astea: unu, doi, trei şi patru. E clar?”
…Nu era chiar foarte clară socoteală, dar nenea cu reflectoarele a priceput. Probabil ştia vorba aia celebră “cei patru evanghelişti au fost trei: Luca şi Matei”  🙂

Felicitari tuturor participanţilor la acest spectacol!

Laura G.

Cutia Pandorei – poveste re-brand-uită 🙂

Un tânăr născut în secolul ăsta ar zice “who the fuck is Pandora?”, iar amicul lui de spart seminţe i-ar răspunde doct: “o tipă cool, băbăiatule, are de toate tipa asta, nu-i de nasu’ tău”…
Dar cum Encanto Dance Academy este alcătuită din oameni născuţi în secolul trecut – deştepţi, frumoşi, citiţi şi devreme-acasă, Cutia Pandorei este legenda care i-a inspirat pentru spectacolul din acest an. Şi pentru că oamenilor cu imaginaţie nu le plac lucrurile de-a gata, a rezultat o adaptare, un spectacol proaspăt în paşi de dans.

Povestea

E cu zei plictisiţi care îşi fac rost de nişte muritori (aşa, ca distracţie). Şi apar conflicte pe care Zeus se zbate să le rezolve. Şi mai apare o cutie cu toate relele încuiate în ea. Lupte, intrigi, interese la nivel înalt, fix ca-n zilele noastre…

Spectacolul

Povestea e dansată. Că noi asta ştim cel mai bine: să dansăm. Nu ne pune să scriem, să cititm, să fim cuminţi; nici să facem politică, nici să trăim drame. Pune-ne muzică şi imediat dansăm! Cu mic, cu mare, mai stângaci sau îndrăzneţ, mai lejer sau încordat, mai bine sau mai împiedicat, toţi dansăm. Cu pasiune, până la epuizare!

Aşa că,

dacă vrei să vezi un spectacol dansant, relaxant şi emoţionant, vino miercuri 21 decembrie la Teatru Oleg Danovski, la ora 19. Cam 140 de dansatori amatori (copii şi adulţi) coordonaţi doar de vreo 10 dansatori profesionişti vor fi fericiţi să te încânte cu dansul lor, în spectacolul Cutia Pandorei. Vei cheltui un fleac de 25 lei pe bilet, dar după 2 ore vei pleca mai bogat în spirit şi simţire. Şi-apoi, ai să vrei şi tu să dansezi… 🙂

Laura Gamulea – o muritoare din poveste

Let’s dance – mută dulapul!

Ladies, că de băieți – dragii de ei – m-am tot luat, acum e rândul nostru să stăm la colț nițel.
Postarea a fost cerută de un prieten, al cărui nume n-am să-l spun, care s-a plâns c-a ajuns acasă cu febră musculară după ce-a ”mutat o droaie de dulapuri” și s-a potrivit numai bine cu faptul că un altul a fost acuzat că ”strânge” – și-l cunosc, am dansat cu el – nu strânge decât când e disperat că nu te urnești.

Și-o să intru direct în subiect: partenerii ”brutali” sunt, în general, o consecință a partenerelor ”țepene”.

Continue reading “Let’s dance – mută dulapul!”

Cu astea nu te naşti, ci le înveţi!

Exemple de elemente in dans care NU POT FI DECAT INVATATE. Si apoi mult LUCRATE si ANTRENATE pentru a putea fi folosite:

  1. Viteza

Ai fost la workshopul acela super tare si ai reusit sa inveti sa retii figura aia misto pe care abia astepti sa o faci in club! Poate fi Salsa, Bachata sau chiar Kizomba… sau orice alt stil.  Dar ghinion.. corpul tau pur si simplu nu reuseste sa se miste la viteza pe care tu o vrei si pe care te-ai chinuit sa o inveti la acel curs? Prea multi pasi pe prea putini timpi poate? Te-ai dat batut…  Stai linistit! Cei de pe scena nu sunt super-oameni. Poate doar mai antrenati decat tine in acest moment. Daca iti doresti acel lucru, trebuie sa stii cum sa il obtii. Continue reading “Cu astea nu te naşti, ci le înveţi!”

WORKSHOPURI & CURSURI vs. ANTRENAMENTE

Eram cu ceva timp in urma intr-unul din cluburile din Bucuresti unde se danseaza de obicei social Salsa, Bachata si Kizomba, in pauza dintre doua dansuri si observam pasiv atmosfera din jur si oamenii care dansau. Venisem chiar dupa ce terminasem de predat mai multe cursuri, astfel ca mintea mea inca ramasese intr-un fel conectata la lectiile pe care le tinusem.
Si atunci am sesizat: diferenta intre ceea ce se preda de obicei la cursuri, workshopuri etc. si ceea ce se intampla practic in dansul social este mare. Problema nu este ca e mare, ci mult prea mare.

Daca lumea nu aplica decat 20%
din ceea ce se preda
la un curs sau workshop, sa fie oare problema ca nu se preda ceea ce trebuie, cum trebuie sau din cauza ca sunt lucruri prea dificile sau ne-practice, cum ar fi prea multe acrobatii inutile ori tricksuri?

Continue reading “WORKSHOPURI & CURSURI vs. ANTRENAMENTE”

Singuri sau împreună?

Aşa cum mulţi dintre voi ştiu deja, iubesc dansul în pereche. Acesta mă face să iubesc mai mult viaţa, pe mine şi pe ceilalţi. Mă simt în conexiune frumoasă umană, mă dezvolt, mă exprim liber şi sincer. Câte activităţi îţi pot oferi toate aceste lucruri la un loc? Cu siguranţă că multe, dar aceasta este pentru mine una specială şi este aşa pentru că mi se potriveşte şi sunt convinsă că sunt mult mai mulţi oameni care ar fi în situaţia mea şi încă nu au descoperit asta. Aşa că o să vă prezint câteva dintre motivele pentru care aş alege oricând dansul social în pereche şi poate că o să-i inspir şi pe alţii.

  1. În dansul în pereche te distrezi mai mult şi eşti în prezenţa unui partener cu care împărtăşeşti bucuria momentului. Continue reading “Singuri sau împreună?”